Sunday, April 11, 2010

Unde mergem sambata seara?

In ultimele cateva luni mi-am redus treptat numarul destinatiilor de sambata seara la 2-3 mari si late. Locuri faine, muzica buna, divertisment, fara pitipoance care scartaie daca le atingi pe cur, fara cocalari cu ochelari de soare si chei de mertzan aruncate ostentativ pe masa, fara basini, in general. Locuri in care lumea se distreaza pe bune. Cred ca nu e o coincidenta faptul ca maximul de divertisment si bun-simt (fara hipstari care se fac muci la a treia bere si sar pe pereti si fara cocalarii + pizdipoancele de mai sus) sunt celc cunoscute ca fiind expat-friendly in Bucuresti. Unde sunt multi straini sunt alte mentalitati. C-asa-i la noi, pute a seminte baieti, cizburgar si cacat, dar lumea da 30 de lei pe un whisky fara sa clipeasca daca adresa incepe cu "Calea Floreasca".

Despre The Gang e vorba, ca acolo m-am dus sa experimentez aseara si imi venea sa ma tai pe burta. Ca sa n-o lungim aiurea, NU va duceti in The Gang. Nu, pe bune. Chiar nu. Never. Ever. Nici nu stiu de unde sa incep cu argumentele. In primul rand se intra pe un culoar lung, sus pe cateva trepte de lemn foarte subrede si apoi intr-un lift sinistru pana la subsol. Liftier cu palarie de hipstar si glume de poponar fara un gram de stil, lift subred cu doar doi pereti, seems totally unsafe and totally not funny, bitches.

Apoi dai intr-un alt coridor care se bifurca la capatul opus. La dreapta, buda, la stanga, clubul. Daca nu esti extrem de atent, sunt sanse mari sa le confunzi intre ele. Pentru ca clubul arata ca o buda. Nu stiu daca buda arata ca un club ca n-am stat decat o ora si n-am ajuns la buda, dar cel mai probabil buda arata, totusi, ca o buda. In primul rand, de jur imprejur, niste masute de cacat cu peretele din spatele fiecareia vopsit altfel, cu niste modele geometrice colorate dubios intr-o maniera pretins intelectuala, dar de fapt de un kitsch sinistru. Erau, cred, si niste capete de statui aruncate pe ici, pe colo. In al doilea rand, niste carpe atarnate de pereti in jurul barului (unul singur, fix in mijloc, extrem de aglomerat - in paranteza fie spus, muistilor si pizdelor proaste, nu e normal sa umpli TOT spatiul din jurul barului in asa fel incat cei care vor sa-si ia ceva de baut sa trebuiasca sa se intinda peste 3 randuri de capete seci). In al treilea rand, niste scoruri de Godzilla s-ar fi cacat pe ea/el si s-ar fi dus inapoi acasa pentru niste bauturi servite fara niciun dichis - trei sferturi de pahar gheata, niste whisky aruncat printre crapaturi, aproape 30 de lei. Sa luatz pula. Si nu in ultimul rand, populatia - care merita un paragraf separat, am zis.

Populatia consta in:
- 25% hipstari pastilati care dadeau din maini epileptic pe muzica de cacat care rasuna atat de tare incat imi vibra bautura in pahar (apropo, muzica e infecta, mixata prost, nu se leaga nimic cu nimic si, in general, DJ-ul ori a carat lazi cu portocale la Mega Image pana foarte recent, ori e mai pastilat ca toti clientii la un loc si incurca butoanele).
- 50% pitipoance de plastic, carbonizate la solar, imbracate la fel, platinate si fosforescente, avide dupa o masina pizdoasa cu un pulete atasat (optional, probabil s-ar multumi si doar cu masina) si care nu fac altceva decat sa sprijine peretii sau sa atarne pe la mese, doar-doar le-o baga cineva in seama.
- 25% cocalari penali cu tricouri polo cu gulere ridicate, bratari de aur, care stau la mese, beau, se uita urat de jur imprejur si dau din cap in timp ce flexeaza din pectorali, convinsi, probabil, ca asta atrage cele 50% pizde de mai sus mai ceva decat atrage cacatul niste muste mari, verzi si suculente.

Verdict: crima! Singurul lor merit e ca au un site dragut. Dar au reusit sa transforme o locatie cu potential intr-un kitsch infiorator cu muzica proasta, atmosfera infecta si clienti de cacat.

Asa ca pe la 1 si ceva azi-noapte ne-am tirat in Terminus. Alta viata. O sefa de sala draguta si atenta (pupici, blondo, pana la urma o sa aflu cum te cheama) care ne-a gasit masa in fix 30 de secunde (probabil a contat si faptul ca anul asta am fost acolo cam in fiecare sambata). Animatoare misto care zambesc si te incurajeaza sa bagi divertisment. Bautura la scoruri maricele, dar totusi decente si, cel mai important, servita civilizat si fara sa fie necesar sa-ti faci loc cu coatele pana la bar. Muzica super misto (kudos pentru DJ, cunoaste cacaturi omul) si, in general, o atmosfera super tare. Fara basini, fara pitipoance, fara cocalari.

Terminus este THE place to go sambata seara daca aveti chef sa dansati, sa beti si sa va distrati fara sa va scarbiti de cretinismul arogantilor de bani gata si fara sa va calcati in picioare cu toti labagii pastilati carora li se pare ca atrag pizdele ca un magnet daca sar isteric in toate directiile in timp ce se tin cu o mana de palarie sa nu le cada. Am tras niste baute maxime de-a lungul vremii in Terminus si sper sa mai trag si de-acum incolo. Am ras, am glumit si m-am distrat real de fiecare data. Si cata vreme nici macar o data n-am plecat ciufut de-acolo, o sa mai bag.

Despre celelalte cateva locuri in care merita s-o arzi sambata seara sper sa povestesc cu detalii sambata viitoare. Pupici.

Monday, April 5, 2010

Brasov

Am ars-o la Brasov in ultimele 5 zile, intr-o bine-meritata, dar scurta vacanta. Motiv pentru care, am luat la rand restaurantele si cafenelele din centrul vechi, am mancat bine, am baut bine, am dormit si mai bine si am prestat si despre niste o slujba de Inviere ca orice crestin regulamentar.

Despre cazare, numai de bine. Pensiunea Bittner a fost aleasa completely random de pe Goagal, dar fost o nimereala inspirata. Curat, ingrijit, la 5 minute cu masina de Piata Sfatului, deci bine plasata. Cam dubios micul dejun in sensul de nu prea variat, dar pentru niste oameni care se trezesc la 12 e bine sa fie macar un loc de balotat un suc de portocale si niste ceai sau cafea. On a side note, sa-mi bag toata pula in sensurile unice si giratoriile din Brasov, care au facut o reala aventura sa nimerim acasa in fiecare seara fara GPS.

Mancarea, insa, de mare exceptie. Taverna Sarbului - Cristi grasu' e cel mai smecher ospatar din lume, atent si haios exact cat sa nu te calce pe nervi, se misca talentat si pare interesat de-adevaratelea sa balotezi cu spor, sa bei si sa te simti bine. Atmosfera cumva dubioasa pentru ca muzica data EXTREM de incet lasa loc liber animalelor scoase la pasunat in carciuma care nu stiu ca nu e deloc necesar sa urli ca sa te auzi cu vecinul de masa, nici sa izbucnesti in accese de ras care frizeaza isteria ca sa atragi atentia pizdelor/masculilor din jur. As putea sa le cam dau pula si pentru ziua de astazi, pentru ca jumatate din ce era pe meniu era lipsa la bucatarie, dar as zice ca furnizorii lor au luat prea in serios faza cu Pastele si o sa trec peste.

Sergiana - locul cel mai des pomenit de toti amicii mei din Brasov cand venea vorba de locuri in care se mananca bine. Nu stiu exact care sunt standardele lor la mancare si loisir, dar asta e singurul loc din Brasov in care am simtit ca mi-am luat o mare muie. Un plus pentru aperitivul din partea casei. Un minus pentru ospatarul care te tot fute la melodie daca e bun, daca-ti place si daca mai vrei vreun cacat. Un plus pentru meniul haios, plin de comentarii si glumite dragute. Dar cel mai mare minus pentru mancare. Fada, banala, pregatita in graba si aruncata in farfurie ca direct in stomac. Bai, eu stiu ca toata mancarea, o data inghitita, se amesteca si arata la fel. Dar nu e cazul sa arate asa in farfurie, ca nu prea iti mai vine sa inghiti.

Keller Steak House - cel mai misto loc din Brasov, de departe. Niste fripturi babane, bine facute, bine prezentate, servire de mare angajament, frumos decorat, muzica draguta. Cea mai alba bila alba pentru directorul localului, care vine pe la fiecare masa, te intreaba de sanatate si iti ureaza pofta buna. Ospatari discreti, dar care se misca cu talent. Un meniu de vinuri de mare competitie si overall o atmosfera super faina, incat mai-mai ca iti vine sa ii ierti ca n-au si ei o cefutza de porc regulamentara trecuta pe meniu. De revizitat.

Casa Hirscher - locul indicat pentru o iesire cvasi-romantica. O terasa foarte linistita cu pianistul din dotare, vinuri bune si niste deserturi de plangi langa ele. Foarte mare atentie la detalii si niste oameni foarte draguti si atenti care chiar o ard la modul "iti luam banii, dar nu ne batem pula de tine, dam si ceva la schimb". Ceea ce e mare lucru in sine. N-am mare lucru de comentat aici pentru ca miza a fost predominant pe baza de dragoste, si mai putin pe baza de bagat la ghiozdan, dar ca atmosfera a fost de mare exceptie.

Si nu ultima bodega de pe lista, Cafeteca, un loc in care mi-am adus aminte de ce cafeneaua e cafenea, restaurantul restaurantul si asa mai departe. Oamenii nu se incurca cu salatele de cacat fara niciun gust sau cu sandvisuri de cacat pline cu nimic. Oamenii fac cafea si cam atat. Au niste multe zeci de bauturi pe baza de cafea absolut deosebite, care fac sa alunece pe gat un pain au chocolat foarte foarte bun. Lumea o arde boem, se mai bea un moccacino, se mai face o caterinca, iar retrieverul casei e simpatic foc (si are o mare pasiune sa roada umbrele). Una peste alta, un loc ideal pentru a lazy afternoon.

Turistic vorbind, Brasovul e un oras corect si cinstit, dar nu spectaculos. Nu e mare lucru de vazut sau de facut, asa ca o dupa-amiaza e arhisuficienta pentru plimbat burta prin mai tot centrul istoric. Sa nu uit sa-mi mai bag o data pula-n sensurile unice si-n giratorii. In rest, frumos, aer curat, curatel, lume prietenoasa. Doamne fereste sa ramai fara tigari la 2 noaptea ca ai cam belit pula, niciun butic non-stop pe nicaieri. Si Doamne fereste sa n-ai GPS (sau o orientare in spatiu decenta) ca o sugi.

Tuesday, March 30, 2010

Rasputin

Rasputin House e un restaurant foarte dragut pe bulevardul Decebal, aproape de piata Alba Iulia. Am fost de vreo 4 ori pana acum, azi a fost prima data cand am si mancat si am ramas tampit. Mancare fabulos de buna la niste preturi absolut decente, infinit mai interesanta decat eternele feluri de mancare mediteraneene de cacat pe care le gasesti prin toate bodegile si care au gust de carton (desi am impresia ca au si pagina cu paste si salate regulamentara).

Pui rusesc? Yum! Barman inept care prepara un White Russian diferit de fiecare data cand ma duc acolo? Not so much. Cu toate astea imi place de mor pentru ca are niste fotolii dementiale, e decorat cu foarte mult bun gust si terasa arata demential in perspectiva verii care vine. Si e suficient de aproape de casa incat sa nu-mi fac griji daca ma imbat.

Pe o nota mai filingoasa, e foarte misto s-o arzi seara dupa o zi de munca with your significant other. Te scufunzi in fotoliile alea, vorbeste despre de toate, mai balotezi some fabulously delicious Russian dish, mai bei un cico. Ospatarii sunt finuti si nu te sacaie, dar sunt relativ usor de gasit cand ai nevoie de ceva. Pulimea neo-dorobantzista care isi face veacul pe Decebal inca n-a invadat locul, deci inca se preteaza la conversatii decente si pupaturi. Si ar fi pacat sa nu amintesc si de o masca venetiana micuta de pe un raft, care n-are legatura sub nicio forma cu locul, dar care e atat de misto incat ma gandesc serios s-o iau acasa intr-o seara. Detaliile mici fac tot fengshuiul la Rasputin si are mult fengshui bodega. Au si cos de gunoi cu senzori la buda, pulamea.

Poza de mai jos e luata de pe site-ul lor pentru ca inca n-o ard atat de hipstareste incat sa umblu cu camera foto dupa mine prin oras si sa fac poze la pungi de plastic batute de vant. Ingioi!


Saturday, March 27, 2010

Dilema Omnivorului

The Omnivore's Dilemma este o carte publicata in 2006 de Michael Pollan care te plimba prin toate lanturile trofice si genurile de mancare posibile si imposibile, de la bio la ridicol de procesate, de la ce vanam/culegem noi insine, pana la ce ne pune pe masa corporatia. Totul ca sa raspunda la o intrebare simpla - ce mancam azi?

Mai nou am auzit ca exista si un restaurant in Bucuresti cu aceeasi denumire (la care obligatoriu o sa ajung).

Dar nu asta e ideea acestui blog. E vorba ca, daca stau sa ma gandesc un pic, putinul timp liber pe care-l am il consum in carciumi. Restaurante, baruri, cafenele, pub-uri, cluburi, you name it. Si chiar daca durata de viata a unui local din Bucuresti e de cativa ani, probabil, pentru ca imi inchipui ca nu suntem chiar in New York unde un restaurant e deja fumat dupa doua luni, totusi ramane interesant de vazut nu atat de mancam azi, ci unde. Cu evidenta variatiune pe aceeasi tema, ce bem azi si unde.

O sa gasiti aici review-uri, recomandari, idei, comentarii, poze si date de contact pentru diverse locuri din Bucuresti. Mai ieftine sau mai scumpe, mai de fite sau mai de divertisment, mai de iesit cu gasca sau mai de iesit cu iubita. Pana la urma, Metropotam e plin de hipsteri dubiosi, Sapte Seri e de cacat si altceva nu mai stiu eu.

Dilema Omnivorului? I recommend you mititeis...smalls...